Ce te-aș mai iubi

Ce te-aș mai iubi o dată
Cu chin, cu patimă, cu dor
Să-mi cumperi flori la colț de stradă,
Eu să neg că le ador.

Cât de ușor e să iubești prima dată,
Cât de greu e s-o faci când știi
Că mereu e ca prima dată
Și-odată ne vom spune străini.

Și nu mai zici “tu”, “dumneavoastră”-
O ea citată din Shakespeare,
Regina cu flori furate de pe stradă
Amanta ambasadorului cre(ș)tin.

Nu se mai vând flori acolo,
Iubire-
Tu, colț de ura și de dor
Eu cu tine am iubit prima dată,
Eu pe tine în suflet te-adorm.

Tu ai pictat zi și noapte
Muze scăldate în veri
N-au venit ele să-ți spună
Că te-am iubit și chiar ieri.

Tu m-ai creat muză nebună,
Atunci te-ai murdărit de vopsea,
Lasând acum pete,
Pe canapea și podea.

Le iubești fără noimă
Le-ntinzi pe albul din foi,
Urându-le pentru faptul
Că-ți mai aduci aminte de noi.

Zici că e boală,
Auzind cum se strigă în cor:
„Eu mai vreau sa te iubesc o dată
Chiar de e mai mult chin decât dor.”

Se vând flori pe-o altă stradă,
Se mai plimbă câte-un rutinar,
Tu iar iubești prima dată
Eu iar prima dată apar.

-R.V.V.-