Ne va trece

Vom sta pe loc,
Așteptându-i pe toți să plece,
Sperând că într-o zi
Poate ne va trece.

Privind în ochii mei rătăciți,
Cândva vei pierde rândul,
Păcat că niciodată nu vei mai ști
La ce-mi stă gândul.

Tu mă părăseai
Pentru momente de regăsire
După, ma căutai
În scris și-n aceasta mulțime.

Privind în ochii mei rătăciți,
Te vedeam cum pierzi rândul,
Tu nu te mai întrebai
La ce-mi stă gândul.

Artistul meu
Fără nume și faimă,
Golul meu
Și-mplinirea și spaima

Zadarnic încerci
Să-nțelegi această mulțime,
Ea n-a iubit
Într-un secol ce nu-i aparține.

Tu tot plecai
Să vezi cum mai ești fără mine,
Când tu fără mine erai
Tot ce iubeam eu în tine.

Privind în ochii tai rătăciți,
Cândva voi pierde rândul,
Păcat că nu voi mai ști
La ce-ți stă gândul.

Tu tot trăiai pentru scris
Și această mulțime
Și mă urai
Pentru tot ce iubeam eu în tine.

Vei sta pe loc
Privindu-i pe ei cum pleacă,
Eu n-o să-i iert niciodată
Pentru ce-au reușit să ne facă.

-R.V.V.-