Secol

Mi-e frică să mă-ntorc în ochii tăi
Fără dezordinea ce ți-am lăsat-o,
Tu să-ncetezi să recunoști
Lumea pe care ai asaltat-o.

Să ne dăm seama amândoi,
În treacătul mulțimii,
Că-i mai frumoasă lumea din noi
Decât lumea în sine.

Să ne-ntrerupă tăinicia
O lumină-atât de crudă,
Când prea lungă-i veșnicia
Pentru o noapte-atât de scurtă.

Mi-e frică să se termine mustrarea
Din alcoolul ce se pierde
În adevăruri muritoare,
Din diferite dialecte.

Să mai cresc frigul în cenușă,
Să nu te las să intri-n casă,
Să mai aud bătăi la ușă,
Că ție încă îți mai pasă.

Să mă abandonez pe mine
Pentru-o tăcere care-mi place,
Să mai fug odată de un tine,
Plecat de un secol încoace.

Îți place să mai vezi în ochii mei
Dezordinea pe care ți-am lăsat-o,
Să mai cutreieri uneori
Lumea pe care-ai asaltat-o.

Să ne dăm seama amândoi,
În treacătul mulțimii,
Că am da totul pentru lumea din noi
Și nimic pentru lume în sine.

Să mai bați o dată la ușă,
Plecat de un secol încoace,
Să te întorci la mine
Pentru-o tăcere ce-ți place.

-R.V.V.-