Ea

Tu m-ai făcut să fiu așa
Iubită și neînțeleasă,
Scăldată-n slăvi și mofturoasă,
C-o geană neghicită pe obraz.

Prin nebunia ta halucinantă,
Cu adevăruri arse-n focuri,
Tu ai făcut din mine-o ea,
Ieșind din baie în prosop și tocuri.

Într-o rochie pătată,
De plăceri nevinovate
Te ridic pe-un colț al gurii
În remușcări nenumărate.

Tu m-ai făcut să fiu așa,
Să strig lupii după mine
Când din haită ieșea
Privirea ta, demult străină.

Tu ai vrut să mă admiri
Elegantă și copilăroasă,
Tu ai vrut să le combini
Într-o fată ne-nțeleasă.

Ea a devenit poetă,
Te-a lăsat să suferi singur
Printre versuri adunate,
Printre micile nimicuri.

Tu ai vrut s-o vezi așa-
Fumoasă și necucerită,
Într-o așteptare grea
Pentru versul ce-a găsit-o.

Tu n-ai vrut să fie-a ta,
Nici nu ai lăsat-o-n pace
Și acuma te răzbuni
Pe o lume care-o place.

-R.V.V.-