Naiv

Naiv credeam că oamenii se schimbă,
Naiv luptam ca să mă schimb, mereu,
Naiv eu m-am îndrăgostit de tine,
Naiv, cum am putut și eu.

Basmale calde, rochii veninoase,
Cu flori în păr sau părul prins,
Naiv credeam că oamenii se schimbă,
Păcat că sunt mereu la fel.

Degeaba-i iarna friguroasă,
Degeaba-i maiul iar în flori
Dacă se schimbă anotimpuri,
De ce nu ne schimbăm și noi?

Doar plecam și ne întoarcem,
Uneori, uitam se revenim,
Pe unde-s zările albastre
Naiv poetizate să fugim?

Naiv credeam că oamenii se schimbă,
Naiv credeam că basmele adorm,
Doar cât am fost naivă
Am reușit să mai prind somn.

Exploziile interplanetare
Despre care mi-ai tot povestit
Eu le vedeam stele căzătoare
Naiv dorindu-mi ce nu s-a împlinit.

A încetat să mai conteze,
Ai încetat să mai contezi
Naiv ți-a fost potrivnic ție,
Degeaba încercai să mă-nțeleagi.

Din naivul ce mai rămăsese
Ți l-am lăsat pe tot
Să crezi naiv că oamenii se schimbă,
Să crezi că o să mă întorc.

-R.V.V.-