An bisect

Eu n-am ales să te iubesc,
Eu am fugit doar după ochi albaștri;
Ce să fac dacă doar cei căprui
Au îndrăznit să mă oprească?

N-am vrut, te-am fugărit
Și-am așteptat 365 de zile,
Ca să îmi faci anul bisect
Din amintirile cu tine.

S-a terminat.
În sfârșit s-a terminat
Acum ce oare mă mai mișcă?
Un an bisect mi-a fost mai drag
Decât o lume vinovată-n scrisuri.

365 de răzbunări
Pentru o zi
În care m-ai iubit mai tare,
Tu nici o ora n-ai fi așteptat
Să vezi cum e sa ai răbdare.

M-am chinuit, m-am pedepsit
Pentru doi ochi ce n-au mai vrut iubire,
Ce n-au știut, ce n-au găsit
O viața îngropată-n sine.

Tu chiar nu vezi ce mi-ai făcut?
Tu chiar nu știi de ce mai tremur?
Albastrul e trecut demult,
Acum opresc trecute vremuri.

Păcat că tu nu ai văzut,
Păcat că tu nu știi iubire
Câți oameni au murit în mine
În 365 de zile.

Și când doar una mi-a rămas,
Tu ai furat-o lăcomește
Ca să îngropi în mine
Iubirea ce credea că mai trăiește.

S-a terminat,
Ce bine că s-au terminat
Ochii căprui ce-și mai aduc dezastru
În ochii verzi, ce-și pierd în timp
Sclipirea unui cer albastru.

-R.V.V.-