Îmi pare rău că nu ți-am spus,
Că nu-ți voi spune niciodată:
Tu ești tot ce am vrut,
Tot de ce mi-a fost frică vreodată

Eu dacă an aș fi
Te-aș lasă pe tine
Să împarți cum vrei
Anotimpuri în mine.

Tu încă nu știi ce-nsemni
Pentru o lume în stare
Să-ți răvășească un gol
În care n-ai alinare.

Uneori mi se pare c-o știi,
Fiind în tot în ce m-aș pierde,
Eu doar căldură vreau
Și- atât.
Și-atât ai vrea,
Dar nu mi-ai cere.

Tu nu mi-ai cere
Să-ți confirm
Că-n lumea asta
Durerea cu care renunți
Ți se-ntoarce-n puterea
Cu care îți pasă.

Eu n-o să am curaj, nici tu
Și din ce în ce mai bine
Îmi va ieși să te iubesc pe-ascuns
Și să scriu despre tine.

Eu m-aș opri aici, acum
Să-mi ningă în brațele tale
O iarnă folcloric de rece,
Ca-n basmele mele natale.

Să știi că sunt aici
Pentru ce-am putea fi odată,
Că eu n-o să am curaj
Să ți-o spun vreodată.

-R.V.V.-

Comments are closed.