Fulgii

Eu nu mai știu ce-nseamnă să fii liber,
Eu am vândut și casa-n care locuiam,
Eu mă-ntorceam, plecam și invers,
Urmele tale-nzăpezite mereu le căutam…

Țin minte cum ai apărut în visu-mi,
Topind toți fulgii pe obraji
Și-atunci știam ce-nseamnă să fii liber,
Dar nu îți prețuiam grațioșii pași.

Țin minte, cum priveai în nepătruns,
De parcă-nțelegeai așa mai bine lumea
Și-ți era frică de-ntunericul ascuns,
Din colțul camerei,
Ce pentru mine era culmea…

Rispitor-mi dădeai iubirea,
De parcă nu vei mai veni
Și mi-ai orbit a ta privire
În fulgii care nu se vor topi…

Eu așteptam la geam căldura,
Pe care ai luat-o când plecai
Și libertatea s-a schimbat cu ura-
Nu poți să dai ce nu mai ai…

Eu am schimbat pământul putred
Pe-nzăpezitele cărări,
Pentru a-mi aminti de clipa
Ne-ntorcatoarei primăveri…

Eu nu mai vreau să știu
Ce-nseamnă să fii om,
Căci din semința ce-o sădisem
Nu va mai crește niciodată pom…

Mi-aduc aminte cum te vedeam în ceață
Tot timpul ce l-ai petrecut aici
Și nu mai prinde rănile-acea ață,
Căci unde e nodul sorții
Tu niciodată n-o sa ghici.

Și eu mă-nvârt, privind toți fulgii
Ce se opresc sub ochii mei
Și nu aștept să se termine vinul,
Pe care, tu cu mine, nu-l mai bei…

E frig, e ceață, fulgii se joacă
Când brusc încep a se topi,
Pe-obrajii calzi ai vieții mele
Eu lacrimi nu mai pot opri,

Eu nu mai vreau să știu ce-nseamnă să fii liber,
În temniță te rog să mă închizi
Și ceața, dragei prezențe să o spulberi,
Pentru ca visul ce-l aveam,
Să nu-l mai vinzi,

Doar vreau să simt durerea
Uitatelor de tine amintiri,
Să pot privi, cum dispar fulgii
Sub pașii dulcei fericiri…

-R.V.V.-

Photographer: Andrey Tyiurin