Eu plec și ninge afară,
Ninge cum ningea prima oară
Nu mai vezi și-ai uitat
Cum ningea ne-ncetat…
Eu visam cum adorm
Cât vorbești incontestabil,
Simțind cum te iubesc
Insuportabil.
Eu voiam să îmbăt
Iarna cu frica mea rece,
Să o aduc în pat,
Mințind-o că îi va trece.
Să o las fără fulgi
Și păduri din care-i privește,
Să pot s-o răpesc
Cum ea te răpește.
Să o duc prin povești,
Spitale și cimitire,
Să vadă:
Nu găsești pace în om
Cum am găsit eu în tine.
Am obosit și adorm
Cât vorbești incontestabil,
Cât mai vreau să te iubesc
Insuportabil.
Eu te-am lăsat
În libertatea mea părăsită
Și am prins-o pe ea
În ura mea necioplită.
Eu am plecat în gol,
Crezând că fur iarna din tine
Și am rămas închis
În tot ce simțeai pentru mine.
Eu i-am furat tinerețea,
Urmele tale neatinse
Și am pus-o să-ți spună
Că nu te mai ține.
Acum mi-e somn și mă neliniștește
Calmul tău detestabil,
Ziua-n care am uitat
Că te-am iubit insuportabil.
Eu plec și ninge afară,
Ninge cum ningea prima oară,
Nu mai vezi și-ai uitat
Cum ningea ne-ncetat.
-R.V.V.-
Photographer: Hernan Sanchez
Comments are closed.