Poetry – Revalery

Poetry November 22, 2019

Singurătate

Îmi este dor de brațul tău,
De buze, ochi și gene,
De adevarul ce-l pitești
Într-o fiecare altă femeie…

De ochii tăi prea curioși,
De-o tânără iubire
Și pașii tăi misterioși
Către ce nu-ți aparține.

Tu ești albastrul unui cer
Pe care l-am visat odată;
Ce tristă mai eram atunci
Să-mi doresc cu tine-o soartă..

Eu m-aș lipi de pieptul tău,
Pe ploaie să îmi legăn visul,
Scutul sufletului meu,
Cerul ochilor mei lipezi…

Ce trist-am devenit acum
Să-mi fie dor de tine
Ca de o iarna ce-o sugrum
În verdele meu de câmpie.

Eu n-aș putea să te mai las,
Să plec sau să rămân;
Visez la dulcele meu ceas
Când nu te mai îngân…

Tu ia-mi iubirea, lasă-mi timp
Și lasă-mă cât mai visez;
Tu nu știi să privești un chip
Ce te iubește cu mult crez;

Ce luminează-un cer pustiu,
Ce urlă la o lună plină;
Singuratatea e un chin
În brațele ce n-o alină.

-R.V.V.-

Poetry April 4, 2019

Cu tine

Inimă, vorbesc cu tine,
Că el știe ce să-mi zică;
În lumea mea atât de mică
Tot ce nu ar zice-i bine…

Cară-mă sub lună plină,
Prin pietriș și prin noroaie,
Să mă-ntorc din drumul care
Mă lasă iar fără scăpare.

Suflete, eu vin spre tine,
Chiar de nu rămân cu el
Tu iubește-l și sărută-l
Ca și cum ar fi al tău.

Lasă-mă din nou la ușă,
Șoptește-i tu că-mi pare rău,
Că plec lăsându-te în spate
Chiar dacă mi-e foarte greu.

Spune-i inimă că astăzi
Eu te-am rupt din pieptul meu
Și-am fugit grăbit în lume
Fără tine, fără el.

Inimă, eu fără tine
Sunt un simplu corp rebel,
Dar tu nu mai ții cu mine
Și de azi rămâi cu el.

Dacă el cândva decide
Să te trimită iar acasă,
Spune-i c-ai rămas orfană
Și ești mult prea curajoasă.

-R.V.V.-

Photographer: Edu Lauton

Poetry July 19, 2018

Mare

Eu voi fi într-o rochie neagră
Cu un picior dezgolit,
Târând nisipul umed
După un val nimicit.

Mergând cu pantofii în mână,
Eu vreau să te aud vorbind
Și coasta va rupe din mine
Câte un rând.

Dacă aș putea să o port
Dezgolindu-mă toată,
M-aș înveli cu tine,
Scăpând pantofii în apă.

Serenade cântate de lupi
Pe rime ieftine seara,
Vor dezgoli mai mult,
Decât a făcut-o vara.

Tu azi nu mai bei,
Nici nu scrii ca-nainte,
Tu privești potolit,
De parcă nu mai ții minte.

Din tot ce te-a putut seduce
Rămăsese doar luna,
Uite-o întinsă pe mare,
Goală, nebună.

Cu atâta pustietate
Nopțile pline de ceață
Ne vor cere iubirea
Neînțeleasă o viață.

O gură de aer
Prinsă în nod de cravată,
Va evada din nou
În dorința mult regretată.

Eu voi șterge doar malul,
Greșelile accidentale,
Dar trena îngreunată
Mă va trage în brațele tale.

Aș respira cu tine,
Te-aș uita și te-aș chema,
Dar versul știe mai bine
Ce-aș vrea.

Eu voi fi într-o rochie neagră,
În câteva dintre cuvinte
Noi vom pleca pe mare
Pentru-ați aduce aminte.

-R.V.V.-

Photographer: Hanna Postova

Poetry May 30, 2018

Cu viteza iubirii

Eu încă învăț să iubesc,
Dar cu tine n-o să pot niciodată;
Tu mă iubești prea mult,
Mai mult decât se poate.

Renunță la mine
Să pot renunța la tine,
Eu cu tine de mine fug
Cu viteza iubirii.

Eu în mine după tine strig
Mereu, în întuneric
Tu ești bucata mea de drum,
Unde-s sleită de puteri.

Poate este nedrept,
Poate dragostea-i crudă,
Eu doar pe tine te-aștept
Când sunt oarbă și mută.

Vreau să rămânem pe veci
Ascunși de ochii mulțimii
Și să fugim în timp
Cu viteza iubirii.

Oprește-mă aici,
Nu mai pot s-o iau de la capăt,
Eu nu vreau să uit cine sunt
Și nici nu mai vreau să mă apăr.

Eu încerc să fiu a ta,
Dar îmi aparțin doar mie,
Eu la multe-aș renunța
Să mai pot iubi ca tine.

Eu cedez și-am obosit,
Tălpile-mi de disperare
Nu mai calcă nici un drum
Și m-aruncă adânc în mare.

Tu în brațe ia-mă strâns,
Ascultă strigătul din mine
Cum iubire-ți cerne-n vis
Peste gol și veșnicie.

Dacă o să mă lași să plec,
Scrie-mă lângă tine
Și lasă-mă să mor
Cu viteza iubirii.
-R.V.V.-

Photographer: David Fanuel

Poetry March 21, 2018

Dacă…

Dacă ne-ar mai vrea o iarnă,
Aș rămâne pentru tine,
M-aș ruga din nou să-mi treacă,
După rău să fie bine.

Doar că nu mai vreau zăpadă,
A-ncetat să-mi placă gerul,
Nu mă mai topesc în fulgii
Pe care mi-i cerne cerul.

Știu ca te-am făcut să suferi,
Știi că eu doar aștept
Să îmi aduci aminte
Cum e să te cred.

Doar că ne-am lăsat în pace,
M-ai durut prea mult,
În propriile mele versuri
Ai făcut ce-ai vrut.

Am aflat că te-ai întoarce,
Acum știu că nu ți-e bine
Doar că îl iubesc pe altul,
De care nu știe nimeni.

Eu doar lui i-aș scrie versuri,
Însă tu mă faci artistă
Lângă el prind viață, tremur,
Lângă tine viața-i tristă.

Eu m-aș îneca în tine
Și m-aș pierde pe vecie,
Doar că el mă ține bine-
Cel care iubește, știe.

Unii oameni sunt aici
Pentru a ne mai da o șansă
Eu te-aș mai iubi pe tine,
Doar că nu însemni acasă.

-R.V.V.-

Photographer: Daria Shevtsova

Poetry March 10, 2018

Anthem of the cold

[Sea coast. Turtleneck sweater.]
I was almost lost
In the windy weather,
I just needed the truth
Of a world never mine,
Searching for a part of me
In the wild.

[Blurry eyes waving the tremor.]
I always blamed you
For never being together.
I’m just like them
Sitting in front of the water,
Pretending loving the cold
Of the stories that never turned older.

-R.V.V.-

Photographer: Jordan Sanchez

Poetry February 28, 2018

Insuportabil (Fulgii, Partea II)

Eu plec și ninge afară,
Ninge cum ningea prima oară
Nu mai vezi și-ai uitat
Cum ningea ne-ncetat…

Eu visam cum adorm
Cât vorbești incontestabil,
Simțind cum te iubesc
Insuportabil.

Eu voiam să îmbăt
Iarna cu frica mea rece,
Să o aduc în pat,
Mințind-o că îi va trece.

Să o las fără fulgi
Și păduri din care-i privește,
Să pot s-o răpesc
Cum ea te răpește.

Poetry February 10, 2018

Fulgii

Eu nu mai știu ce-nseamnă să fii liber,
Eu am vândut și casa-n care locuiam,
Eu mă-ntorceam, plecam și invers,
Urmele tale-nzăpezite mereu le căutam…

Țin minte cum ai apărut în visu-mi,
Topind toți fulgii pe obraji
Și-atunci știam ce-nseamnă să fii liber,
Dar nu îți prețuiam grațioșii pași.

Țin minte, cum priveai în nepătruns,
De parcă-nțelegeai așa mai bine lumea
Și-ți era frică de-ntunericul ascuns,
Din colțul camerei,
Ce pentru mine era culmea…

Poetry December 2, 2017

Despre tine

Îmi pare rău că nu ți-am spus,
Că nu-ți voi spune niciodată:
Tu ești tot ce am vrut,
Tot de ce mi-a fost frică vreodată

Eu dacă an aș fi
Te-aș lasă pe tine
Să împarți cum vrei
Anotimpuri în mine.

Poetry October 29, 2017

An bisect

Eu n-am ales să te iubesc,
Eu am fugit doar după ochi albaștri;
Ce să fac dacă doar cei căprui
Au îndrăznit să mă oprească?

N-am vrut, te-am fugărit
Și-am așteptat 365 de zile,
Ca să îmi faci anul bisect
Din amintirile cu tine.

S-a terminat.
În sfârșit s-a terminat
Acum ce oare mă mai mișcă?
Un an bisect mi-a fost mai drag
Decât o lume vinovată-n scrisuri.