Mi-e frică să mă-ntorc în ochii tăi
Fără dezordinea ce ți-am lăsat-o,
Tu să-ncetezi să recunoști
Lumea pe care ai asaltat-o.

Să ne dăm seama amândoi,
În treacătul mulțimii,
Că-i mai frumoasă lumea din noi
Decât lumea în sine.

Să ne-ntrerupă tăinicia
O lumină-atât de crudă,
Când prea lungă-i veșnicia
Pentru o noapte-atât de scurtă.