Îmi este dor de brațul tău,
De buze, ochi și  gene,
De adevarul ce-l pitești
Într-o fiecare altă femeie…

De ochii tăi prea curioși,
De-o tânără iubire
Și pașii tăi misterioși
Către ce nu-ți aparține.

Tu ești albastrul unui cer
Pe care l-am visat odată;
Ce tristă mai eram atunci
Să-mi doresc cu tine-o soartă..

Eu m-aș lipi de pieptul tău,
Pe ploaie să îmi legăn visul,
Scutul sufletului meu,
Cerul ochilor mei lipezi…

Ce trist-am devenit acum
Să-mi fie dor de tine
Ca de o iarna ce-o sugrum
În verdele meu de câmpie.

Eu n-aș putea să te mai las,
Să plec sau să rămân;
Visez la dulcele meu ceas
Când nu te mai îngân…

Tu ia-mi iubirea, lasă-mi timp
Și lasă-mă cât mai visez;
Tu nu știi să privești un chip
Ce te iubește cu mult crez;

Ce luminează-un cer pustiu,
Ce urlă la o lună plină;
Singuratatea e un chin
În brațele ce n-o alină.

-R.V.V.-