Eu voi fi într-o rochie neagră
Cu un picior dezgolit,
Târând nisipul umed
După un val nimicit.

Mergând cu pantofii în mână,
Eu vreau să te aud vorbind
Și coasta va rupe din mine
Câte un rând.

Dacă aș putea să o port
Dezgolindu-mă toată,
M-aș înveli cu tine,
Scăpând pantofii în apă.

Serenade cântate de lupi
Pe rime ieftine seara,
Vor dezgoli mai mult,
Decât a făcut-o vara.

Tu azi nu mai bei,
Nici nu scrii ca-nainte,
Tu privești potolit,
De parcă nu mai ții minte.

Din tot ce te-a putut seduce
Rămăsese doar luna,
Uite-o întinsă pe mare,
Goală, nebună.

Cu atâta pustietate
Nopțile pline de ceață
Ne vor cere iubirea
Neînțeleasă o viață.

O gură de aer
Prinsă în nod de cravată,
Va evada din nou
În dorința mult regretată.

Eu voi șterge doar malul,
Greșelile accidentale,
Dar trena îngreunată
Mă va trage în brațele tale.

Aș respira cu tine,
Te-aș uita și te-aș chema,
Dar versul știe mai bine
Ce-aș vrea.

Eu voi fi într-o rochie neagră,
În câteva dintre cuvinte
Noi vom pleca pe mare
Pentru-ați aduce aminte.

-R.V.V.-

Photographer: Hanna Postova