Inimă, vorbesc cu tine,
Că el știe ce să-mi zică;
În lumea mea atât de mică
Tot ce nu ar zice-i bine…
Cară-mă sub lună plină,
Prin pietriș și prin noroaie,
Să mă-ntorc din drumul care
Mă lasă iar fără scăpare.
Suflete, eu vin spre tine,
Chiar de nu rămân cu el
Tu iubește-l și sărută-l
Ca și cum ar fi al tău.
Lasă-mă din nou la ușă,
Șoptește-i tu că-mi pare rău,
Că plec lăsându-te în spate
Chiar dacă mi-e foarte greu.
Spune-i inimă că astăzi
Eu te-am rupt din pieptul meu
Și-am fugit grăbit în lume
Fără tine, fără el.
Inimă, eu fără tine
Sunt un simplu corp rebel,
Dar tu nu mai ții cu mine
Și de azi rămâi cu el.
Dacă el cândva decide
Să te trimită iar acasă,
Spune-i c-ai rămas orfană
Și ești mult prea curajoasă.
-R.V.V.-
Photographer: Edu Lauton
