Am făcut totul greșit,
Greșit am luat-o de la capăt,
Desculț și rece eu te-am învățat
Cum s-o iubești pe alta.
Eu pentru prima dată n-am să pot
Nici să te-ntorc, nici să mă supăr;
Mi-a devenit indiferent
Că știu sa sufăr.
Îmi pare rău că am greșit
Și secolul, și stilul, și iubirea;
Îmi pare rău că ți-am greșit
Cu spațiul, cu ora și cu firea.
Mi-e frică să mă-ntorc în ochii tăi
Fără dezordinea ce ți-am lăsat-o,
Tu să-ncetezi să recunoști
Lumea pe care ai asaltat-o.
Să ne dăm seama amândoi,
În treacătul mulțimii,
Că-i mai frumoasă lumea din noi
Decât lumea în sine.
Să ne-ntrerupă tăinicia
O lumină-atât de crudă,
Când prea lungă-i veșnicia
Pentru o noapte-atât de scurtă.